Mame fără pizdă și popoare fără coaie

Piesa, Zinaida Greceanii si Doriana Talmazan au fost geniale.

“Mame fără pizdă” de Nicoleta Esinescu cu Doriana Talmazan,  o piesa de teatru conceptuala, minimalista, post-moderna si implicata social. M-am bucurat nespus de mult sa vad cum sub ochii mei cocotati la balcon, intr-un studio strimt de pe Bucuresti 68, teatrul si arta avante-garde-ista si-au facut loc in inimile si mintile tinerilor moldoveni. Izul de teatru experimental l-am simtit de la bun inceput. Mi s-a dat bilet de pe genunchi de un domn care nu elibera decat cate un bilet o data, de frica sa nu se incurce cu banii. Apoi domnul Fusu insusi ne-a gasit locuri libere in unul dintre colturile de sus ale unui mic si cochet studio. Cand nu au mai fost locuri lumea a fost invitata sa stea jos turceste. Doriana Talmazan era asezata pe un fotoliu vizavi de micul balcon unde eram cocotat. In timp ce o priveam, fara sa stiu ca ea va fi cea care interpreteaza singurul rol din piesa, imi derulam in minte rolul ei din piesa Romeo si Julieta de la Ionesco, piesa pe care o vazusem cu cateva luni in urma si al carei unic merit, pentru mine, a fost ca mi-a oferit ocazia sa remarc niste tineri actori talentati, printre care si pe Doriana.

Inceputul piesei nu a fost prevestit de nimic, nici de cortina, nici de actori iesind din culise, nici de vreun fundal sonor. Doriana a iesit din public, s-a asezat pe taburetul de la microfonul din fata scenei si a inceput sa recite ceva invatat pe de rost: “Mama mea este cea mai buna mama si nu pentru ca este mama mea…” Apoi au urmat si alte versuri/invataminte care erau repetate mecanic printre alte povestiri de viata ale eroinei: “Dulceata se face vara pentru a fi mincata iarna”. Aceasta repetiei venea sa sugereze caracterul arbitrar al anumitor deprinderi de viata si norme transmise din mama in fiica si din generatie in generatie. O parabola pentru intreg sistemul educational, pentru relatia dintre putere si cunoastere la toate nivelele ei: familie, scoala, viata sociala si politica. Aceste modele psihologice impuse si intiparite prin diferite mecanisme pun stapinire asupra noastra in cele mai neasteptate momente, pentru ca le cadem prada involuntar, pentru ca le devenim victima si instrument de implementare si perpetuare. Incepem sa incetam sa mai avem si alte cai de a infrunta realitatea, noi devenim altii sau trebuie sa devenim altii prin vointa altora. Pina aici piesa face o treaba excelenta de a transmite aceasta problematica, nu atat prin textul insusi cat prin forma textului, prin forma naratiunii, prin timbrul vocii actorului, care uneori apare a fi un zombi programat sa recite un text fara sens pentru el.

Ultima parte a piesei este inspirata din ceea ce a fost la si dupa 7 aprilier 09. Avind drept fundal discursul patetic al fostei prim-ministru Zinaida Greceanii, Doriana se dezbraca pina la pielea goala cu miscari exacte ca de ostas , iar dupa aceea incepe sa faca genoflexiuni cu aceeasi mecanicitate cu care, putin mai devreme, a recitat unele portiuni din textul piesei. Acest proces este in acelasi timp un act de supunere si de revolta. Exista acolo un moment in care supunerea excesiva se revarsa in nesupunere. Este momentul in care intr-un mod inefabil atasamentul prea zelos fata de reguli devine o forma de protest si de transcedere a ordinii vechi, o forma de protest ce nu poate fi curmata de catre putere, exact pentru ca, in mod formal, ea respecta toate regulile.

Am avut acolo cel mai elecvent ‘text’ istoric care va fi fost scris vreodata despre Moldova lui aprilie 2009. Doamna Greceanii a ‘jucat’ genial. Vocea ei, si ea parca alienata de mesajul discursului, probabil din cauza obisnuitei cu jocul manipularii, a luat forma ochilor lui Big Brother care isi scruteaza impasibil subiectii, intr-un joc absurd si fara rost, in care sensul era demult absent.

O data ce acest joc absurd a fost rupt, sa speram ca mamele nu isi vor mai pedepsi fiicele iar popoarele fiii pentru vina de a nu fi urmat mecanisme si norme prestabilite de gindire.

PS: Teatrul din Atelierul de la etajul 4 din str. Bucuresti 68 are spectacole (nu numai cu aceasta piesa) in fiecare luni la ora 20:00, din cite am inteles, toti sunt bineveniti ; ).