passacaglia

Deşi clădirea sălii cu orgă se află în paragină, iar faţada este de nerecunocut sub schelele instalate pentru recontrucţie, interiorul încă impresionează. Este cea mai frumoasă sală de concert din oraş, dar şi cea mai cochetă clădire a urbei. Îngheţata de la “Friguşor” şi o fotografie lîngă leii din pragul  sălii cu orgă erau în capul listei lucrurilor de făcut pentru toate călătoriile în capitală a copiilor din provincie. Însă fascinaţia mea pentru această cladire era dublată de o alta, care la acel timp era separată de prima, neştiind că edificiul încorporează acea sală cu scaune albastre şi coloane albe din anostele transmisiuniTV ale concertelor simfonice din anii 90, a căror menire, eram sigur, erasă  frutreze copiii dornici de desene animate. Dar pînă să închid repede televizorul înainte ca acele transmisiuni TV să înceapă, rămîneam oarecum perplex la decorul absurd al scenei, care consta, în închipuirea mea, din cîteva naiuri imense dispuse în perechi pe peretele din spate ale scenei, a căror rost nu-l puteam intui, dar care, eram sigur, nu puteau fi pur decorative. În imaginaţia mea, aveau ei vreun solist, vreun ciclop gigant, care îl acompania pe Vasile Iovu sau Gheorghe Zamfir, ocazie cu care naiurile îşi părăseau locul de pe suportul de lemn. Şi aceluiaşi personaj închipuit îi erau destinate mărţişoarele supradimensionate care atîrnau de tavan cu ocazia tradiţionalelor festivaluri omonime de primăvară.

Toate au devenit clare mai tîrziu, deşi, din fericire, fascinaţia a rămas. Aflăm acum că orga, căci despre ea era vorba, e construită de firma „Rieger-Kloss” din oraşul ceh Krnov. Totuşi, abia aseară, cu ocazia fetivalului dedicat lui J.S. Bach, am avut ocazia să fiu introdus nemijlocit scopului primar al sălii şi enigmaticului intrument.

Orga, fiind un instrument atît de impunător, atît ca dimensiuni cît şi ca sunet, nu poate evolua decît solitar. Chiar şi solistul ocupă un loc mai puţin decît secundar, în contextul proporţiilor impresionante ale orgii. În biserici, de cele mai multe ori, artistul se află după un paravan, căci muzica produsă de orgă se vrea a fi divină, expresie muzicală a religiei. Evident, dacă Dumnezeu ar alege să fie reprezentat de un instrument muzical, cu siguranţă doar orga ar corespunde megalomaniei acestuia.

Aseara: Sala cu Orgă, Hanna Dys din Polonia, Aria pe coarda Sol din Suita nr. 3 și Passacaglia şi Fuga în Do minor de Bach .

Advertisement